încurca

Etimologie

Probabil din latină *incolicare (< colus "caier, fir").

Definiții

1. (v.tranz.) a încâlci fire, ață etc., a le face noduri astfel încât să nu se mai poată descurca ușor.
2. (pop.) a călca în picioare fânețele, semănăturile.
3. a schimba mereu drumul, direcția pentru a îngreuia o urmărire, pentru a-și pierde urma.
4. (v.refl. și tranz.) a (se) rătăci.
5. (v.tranz.) a stingheri pe cineva la mers, a îngreuia mersul cuiva.
6. (v.refl.) a se împiedica din mers.
7. a opri de la o acțiune, a stânjeni.
8. (v.tranz. și refl.) a face (pe cineva) să-și piardă sau a-și pierde șirul ideilor; a (se) zăpăci.
9. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) prinde în mreje.
10. (v.refl.) a se angaja într-o afacere din care nu mai poate ieși (decât cu greutate).
11. (v.refl.) (fig.) a pierde vremea; a zăbovi, a întârzia (mai ales la petreceri).

Exemple

• Ițele s-au încurcat.
• A încurca ceva.

Declinare

Sinonime: 1: (se) amesteca, (se) încâlci, (reg.) (se) bălmăji, (înv.) (se) zăminti, 4: rătăci, 1: deranja, fâstâci, 3: stânjeni, 4: confunda, zăpăci, (prin Transilv.) mitroși, (fam.) bramburi

Antonime: a încurca: ajuta, a se încurca: (se) descurca, (se) limpezi

Etimologie

Din a încurca.

Definiții

1. faptul de a (se) încurca.

Declinare

Etimologie

Din a încurca.

Definiții

1. (despre fire, ață etc.) amestecat și înnodat (cu alte fire); încâlcit.
2. (despre drumuri) greu de găsit; întortocheat.
3. (despre idei, acțiuni etc.) greu de urmărit; confuz, nelămurit, neclar, nedeslușit.
4. stingherit, stânjenit, jenat.