îmbrăca
/ɨm.brə'ka/Etimologie
Din latină *imbracāre (< braca, "pantaloni").
Definiții
- (v.refl. și tranz.) a(-și) acoperi corpul cu veșminte.
- (v.refl.) a purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate etc.
- a-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase.
- a (se) acoperi, a (se) înveli.
- (v.tranz.) a înfăța perna sau plapuma.
- (v.tranz.) a înveli cu hârtie, cu material plastic etc. copertele unei cărți, ale unui caiet etc.
- (v.tranz.) a fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint.
- (v.tranz.) (fig.) a învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.).
Exemple
- Vă rog să vă îmbrăcați și să mergem.
- Și-a îmbrăcat haina și a plecat.
- Îmbracă cămașa pe tine.
- A îmbrăca o carte.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | îmbrăca | îmbrăcau |
Sinonime: 1: se echipa, se înveșmânta, (înv. și reg.) se învește, 2: -și lua, -și pune, 3: pune, trage, 4: (se) acoperi, (se) înveli, (înv. și pop.) (se) coperi, 5: înfăța, 6: tapisa, 7: fereca
Antonime: (se) dezbrăca