← înapoi la căutare

țigănie

/ʦi.gə'ni.e/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din țigan + sufixul -ie.

Definiții

totalitatea țiganilor care locuiesc la un loc; țigănime; (p.ext.) cartier într-o localitate în care locuiesc țigani.
(fig.) faptă, manieră condamnabilă.
(fig.) gălăgie, hărmălaie, scandal.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	țigănie	țigănii
genitiv-dativ	țigăniei	țigăniilor
vocativ	țigănie	țigăniilor
articulat	țigănia	țigăniile

Proverbe & zicători

„Bani au și țiganii, dar n-au cinste.”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„Toți țiganii nu plătesc cât un creștin”Bani și avere
„Crapă pietrele de frig și țiganii în ilic”Natură
„Bașca românii, bașca țiganii”Familie
„Pun țiganii de mămăligă”Mâncare și băutură
„S-au strâns ca țiganii la pomană”Mâncare și băutură
„A se certa ca țiganii”Vorbă și tăcere
„Bani ai și țiganii”Bani și avere
„Aveau țiganii, aveau”Bani și avere
„Bani au și țiganii.”Bani și avere Noroc și soartă

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică