← înapoi la căutare

tărâța

/tə.rɨ'ʦa/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din tărâțe.

Definiții

  1. (v.refl.) (pop.) a se coji, a se jupui.

Declinare

CazSingularPlural
verbtărâțatărâțau

târât

/tɨ'rɨt/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a târî.

Definiții

  1. târâre.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativtârâttârâte
genitiv-dativtârâtuluitârâtelor
vocativtârâtuletârâtelor
articulattârâtultârâtele

tarat

/ta'rat/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din franceză taré.

Definiții

  1. rarplin de vicii, cu tare.

țarat

/ʦa'rat/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din țar + sufixul -at.

Definiții

  1. stat cârmuit de un țar.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativțaratțarate
genitiv-dativțaratuluițaratelor
vocativțaratulețaratelor
articulatțaratulțaratele

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică