înșira

/ɨn.ʃi'ra/

verb?

Etimologie

Din locuțiunea adverbială în șir.

(v.tranz. și refl.) a (se) așeza în șir, a (se) alinia.
(v.tranz.) a trece un fir prin mărgele, pentru a face un șirag; a face șirag.
(v.refl.) (fig.) a se succeda, a se perinda.
(v.tranz.) (fig.) a expune, a povesti urmând un anumit șir de idei, de fapte etc.; a enumera.
(v.tranz.) a trece, rând pe rând, prin diferite locuri, situații etc.; a lua la rând, la șir.

Caz	Singular	Plural
verb	înșira	înșirau

„Tot înșiră la gogoși, spunând despre moși strămoși.”Vorbă și tăcere
„A înșira de pe apa Sâmbetei.”Vorbă și tăcere
„Înșiră-te mărgăritare”Femeie și bărbat
„Nici mărgea ne-însirată”Femeie și bărbat
„Tot însiră la gogoși”Vorbă și tăcere
„A fi numai oase înșirate”Sănătate și boală
„Înșiră de pe apa Dunării”Vorbă și tăcere
„A înșira de pe apa Sâmbetei”Timp
„Tot înșiră la gogoși, spuind despre moși păroși.”Vorbă și tăcere Minciună și înșelăciune
„Zile înșirate, fire încurcate, pînză rău țesută și vreme pierdută.”Timp Muncă și lene Natură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică