← înapoi la căutare

înmulți

/ɨn'mulʦʲ/

verb?

Etimologie

Din în- + mult.

Definiții

(v.refl. tranz.) a spori, a (se) mări în număr sau cantitativ.
(v.tranz.) a face operația înmulțirii; a multiplica.
(v.refl. tranz.) a (se) mări prin reproducere numărul indivizilor din aceeași specie.

Declinare

Caz	Singular	Plural
verb	înmulțea	înmulțeau

Proverbe & zicători

„S-a înmulțit ca ciupercile în gunoi.”Natură Animale
„Vorbele plăcute înmulțesc învățătura.”Vorbă și tăcere Înțelepciune și prostie
„Pe ai tăi să-i ocrotești și să-i înmulțești, iar nu după alții”Familie Prietenie și dușmănie
„Negustorul se înveselește când luxul se înmulțește și musa”Bani și avere
„Cu pace norodul îl înmulțești, cu războiul îl istovești”Familie
„S-a înmulțit ca ciupercile în gunoi”Natură
„De atunci s-au înmulțit lotrii, de când”

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică