îneca
/ɨ.neˈka/Etimologie
Din în + neca (înv. „a ucide” < latină nĕcāre).
Definiții
- (v.refl. și tranz.) a muri sau a face să moară prin sufocare în apă (sau în alt lichid).
- (v.refl.) (despre nave) a se scufunda.
- (fig.) a se cufunda, a se afunda.
- (v.tranz.) (despre ape) a inunda un loc, o arătură etc.
- (fig.) a copleși, a înăbuși.
- (v.refl. și tranz.) a (se) sufoca, a (se) înăbuși.
- (v.tranz.) (despre plâns, lacrimi) a podidi (împiedicând respirația).
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru îneca.
Exemple
- Se îneacă în verdeață.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | îneca | înecau |
Sinonime: 2: scufunda, 4: inunda, 6: asfixia