îndura

/ɨn.du'ra/

verb?

Etimologie

Din latină indurare, cu unele sensuri și din franceză endurer.

(v.tranz.) a suporta cu răbdare un necaz, o durere, o boală etc.; a pătimi, a suferi.
(v.refl.) a se arăta milos, bun; a se îndupleca.
(v.refl.) a-i fi milă cuiva de cineva.
(v.refl.) a consimți, a-l lăsa pe cineva inima să..., a se hotărî.

Caz	Singular	Plural
verb	îndura	îndurau

/in.du'ra/

verb?

Din franceză indurer.

Caz	Singular	Plural
verb	indura	indurau

„Cine nu se îndură de cui, pierde și potcoava.”Bani și avere
„Ar da tămâie lui Dumnezeu și nu se îndură să dea un parau.”Bani și avere
„— Sărăcie, ce ai cu mine? — M-am avut cu tată-tău bine și nu mă îndur nici de tine.”Bani și avere
„Laudă-te gură, că alții nu se îndură.”Vorbă și tăcere
„Cine n-a îndurat suferințe nu se îndură de alții.”Familie Înțelepciune și prostie
„Cine se îndură de cui, pierde și potcoava”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„Cât de rău să trăiască omul, tot nu se îndură să”Moarte
„Cine n-a îndurat suferințe, nu se îndură”Înțelepciune și prostie
„Cine nu se îndură de vargă, pierde copilul”Familie
„Stăpânul vinde și telalul nu se îndură să-l”Bani și avere Vorbă și tăcere
„Omul cât de rău să trăiască, tot nu se îndură să moară.”Moarte Sănătate și boală Natură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică