împăca

/ɨm.pə'ka/

verb?

Etimologie

Din latină * impacare.

(v.tranz. refl. recipr.) (de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) a restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui.
(v.refl. recipr.) a se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni.
(v.refl.) a se obișnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând).
(v.tranz.) a liniști, a potoli, a calma pe cineva mulțumindu-l, dându-i satisfacție.
(v.refl. recipr.) a trăi în bună înțelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva.

Caz	Singular	Plural
verb	împăca	împăcau

„A împăca capra cu varza.”Înțelepciune și prostie Animale — Două lucruri incompatibile
„Cum e fața liniștită a izvorului curat, așa-i viața celui ce-i cu Cerul împăcat.”Natură Înțelepciune și prostie Femeie și bărbat
„Să împaci capra cu varza.”Animale Natură Înțelepciune și prostie
„A împăca și capra și varza.”Animale Înțelepciune și prostie
„Oamenii buni se împacă.”Prietenie și dușmănie
„A împăca și capra și varza”Înțelepciune și prostie
„Lupii cu mieii nici cum se împacă, nici deopotrivă”Animale Prietenie și dușmănie
„A fi cu inima împăcată”Înțelepciune și prostie
„Oamenii buni se împacă”Prietenie și dușmănie
„Viața urăște, iar moartea împacă”Moarte
„Nu-l mai împacă nici Dumnezeu”Noroc și soartă
„Focul cu apa nu se pot împăca”Natură
„Moartea împacă pe toți”Moarte
„Nu se împacă, când se încurcă”Înțelepciune și prostie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică