vrednic
/'vred.nik/Etimologie
Din slavă vrĕdinŭ.
Definiții
- care vădește demnitate; cu demnitate; destoinic; demn.
- care se bucură de prestigiu; cu autoritate morală.
- care muncește mult și cu folos; harnic; muncitor.
Din slavă vrĕdinŭ.
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică