← înapoi la căutare

voinic

/vojˈnik/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din bulgară войниk (vojnic), sârbocroată vojnic.

Definiții

tânăr bine făcut, chipeș, curajos, viteaz, îndrăzneț.
flăcău, fecior.
(înv.) soldat, ostaș.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	voinic	voinici
genitiv-dativ	voinicului	voinicilor
vocativ	voinicule	voinicilor
articulat	voinicul	voinicii

voinici

/voj.niˈʧi/

verb?

Etimologie

Din voinic.

Definiții

(v.intranz.) (pop.) a face fapte vitejești.
(v.refl.) (ir.) a face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozăvi.
(v.intranz.) a haiduci.
(v.intranz.) (înv.) a fi ostaș; a se război.

Declinare

Caz	Singular	Plural
verb	voinicea	voiniceau

Proverbe & zicători

„La fântână bună mulți voinici s-adună.”Prietenie și dușmănie Muncă și lene
„La un puț bun mulți voinici s-adună.”Prietenie și dușmănie
„În urma bătăliei mulți voinici se adună.”Muncă și lene Timp
„După război mulți voinici se arată.”Înțelepciune și prostie
„Mii și sute de voinici nu pot despărți pe cel”
„La un puț bun mulți voinici se adună”Prietenie și dușmănie
„Dintr-un cârd de voinici”
„Nu-i voinicește a da, ci-i voinicește a răbda”Înțelepciune și prostie
„Mulți voinici se pot găsi și prin cele mai mici bordee”Noroc și soartă
„Cei mai vestiți voinici, și cei mai mari împărați, cenușă se fac”Moarte

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică