Definiția cuvântului „voinici”
voinici — substantiv
- tânăr bine făcut, chipeș, curajos, viteaz, îndrăzneț.
- flăcău, fecior.
- (înv.) soldat, ostaș.
voinici — verb
- (v.intranz.) (pop.) a face fapte vitejești.
- (v.refl.) (ir.) a face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozăvi.
- (v.intranz.) a haiduci.
- (v.intranz.) (înv.) a fi ostaș; a se război.