val
/val/Etimologie
Din slavă (veche) valŭ.
Definiții
- masă de apă care înaintează prin mișcări oscilatorii la suprafața unei mări, a unui fluviu etc., formând creste și adâncituri; talaz.
- (p.anal.) ceea ce se mișcă, vine în cantitate mare sau se năpustește ca niște valuri; ceea ce poate fi comparat (ca formă și mișcare) cu un val.
- (fig.) (înv. și pop.) încercare grea; neplăcere, necaz.
- cantitate de țesătură înfășurată pe un cilindru special de lemn sau de carton; vălătuc, trâmbă.
- (tipogr.) piesă cilindrică de metal la presele de imprimat și de fălțuit.
- (reg.) tăvălug.
- (pop.) sul mobil de lemn sau de metal, pe care se înfășoară lanțul care ține găleata la o fântână.
- meterez de pământ care servea în antichitate ca fortificație militară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | val | valuri |
| genitiv-dativ | valului | valurilor |
| vocativ | valule | valurilor |
| articulat | valul | valurile |