← înapoi la căutare

val

/val/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din slavă (veche) valŭ.

Definiții

  1. masă de apă care înaintează prin mișcări oscilatorii la suprafața unei mări, a unui fluviu etc., formând creste și adâncituri; talaz.
  2. (p.anal.) ceea ce se mișcă, vine în cantitate mare sau se năpustește ca niște valuri; ceea ce poate fi comparat (ca formă și mișcare) cu un val.
  3. (fig.) (înv. și pop.) încercare grea; neplăcere, necaz.
  4. cantitate de țesătură înfășurată pe un cilindru special de lemn sau de carton; vălătuc, trâmbă.
  5. (tipogr.) piesă cilindrică de metal la presele de imprimat și de fălțuit.
  6. (reg.) tăvălug.
  7. (pop.) sul mobil de lemn sau de metal, pe care se înfășoară lanțul care ține găleata la o fântână.
  8. meterez de pământ care servea în antichitate ca fortificație militară.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativvalvaluri
genitiv-dativvaluluivalurilor
vocativvalulevalurilor
articulatvalulvalurile

văl

/vəl/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din latină velum. Confer franceză voile.

Definiții

  1. (adesea fig.) bucată de țesătură fină, de obicei transparentă, pe care și-o pun femeile pe cap sau cu care își învăluie corpul ori o parte a lui.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativvălvăluri
genitiv-dativvăluluivălurilor
vocativvălulevălurilor
articulatvălulvălurile

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică