← înapoi la căutare

umăr

/'u.mər/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din latină humerus.

Definiții

parte a corpului omenesc corespunzătoare articulației dintre mână și trunchi.
parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă umărul.
(fig.) culme a unui deal, a unui munte.
partea bombată de lângă gâtul unui vas.
proeminență pe suprafața unui obiect, care servește ca reazem altui obiect.
parte a jugului care se așază pe gâtul vitelor.
umeraș.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	umăr	umeri
genitiv-dativ	umărului	umerilor
vocativ	umărule	umerilor
articulat	umărul	umerii

Proverbe & zicători

„A-și lua picioarele pe umeri, a-și lua picioarele la spinare.”
„Nu o să îndreptez eu lumea cu umărul.”Înțelepciune și prostie
„A se ridica pe umărul cuiva.”Prietenie și dușmănie
„A lua pe cineva peste umăr.”Vorbă și tăcere
„Dacă n-ai, din umeri dai.”Bani și avere Noroc și soartă
„Taie din poală și pune la umăr.”Bani și avere Muncă și lene
„A-și lua picioarele pe umeri”Timp
„Nu o să îndreptez eu lumea cu umărul”Înțelepciune și prostie
„Vrea să arunce lumea cu umărul”Înțelepciune și prostie
„Pare că după umeri aruncă”
„Umăr la umăr”Prietenie și dușmănie
„A pune umărul”Muncă și lene
„A se ridica pe umărul cuiva”
„A strânge din umeri”
„A lua pe cineva peste umăr”

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică