← înapoi la căutare

umplut

/um'plut/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a umple.

Definiții

  1. umplere.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativumplutumplute
genitiv-dativumplutuluiumplutelor
vocativumplutuleumplutelor
articulatumplutulumplutele

umple

/'um.ple/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină implere.

Definiții

  1. (v.tranz.) a face ca un recipient, o cavitate etc. să fie pline; a băga înăuntru (până sus); (p.ext.) a face să conțină o cantitate oarecare din ceva.
  2. (v.tranz.) (fig.) a copleși pe cineva, a face să se simtă apăsat (de un sentiment, de o senzație).
  3. (v.tranz.) a introduce într-un înveliș de aluat, de carne, de legume etc. un preparat culinar, pentru a pregăti anumite mâncăruri.
  4. (v.tranz.) (rar) a îmbiba un preparat culinar cu un lichid (dulce, aromat).
  5. (v.tranz.) a răspândi un miros într-un anumit spațiu.
  6. (v.tranz.) a răspândi sunete, zgomote.
  7. (v.tranz.) a ocupa, a acoperi o suprafață, o întindere, o încăpere etc.
  8. (v.tranz. și refl.) a (se) acoperi cu o substanță dăunătoare, murdară etc.; (fig.) a (se) contamina, a (se) molipsi.

Exemple

  • I se umple inima de bucurie.
  • S-a umplut grădina de flori.

Declinare

CazSingularPlural
verbumpleaumpleau

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică