uda

/u'da/

verb?

Etimologie

Din latină udare.

(v.tranz.) a umple, a acoperi, a îmbiba sau a stropi cu apă sau cu alt lichid; a băga, a muia ceva în apă sau în alt lichid; a înmuia, a umezi.
(v.tranz.) (despre ape) a străbate un ținut (pe care îl alimentează cu apă).
(v.refl.) (mai ales despre sugari) a urina pe el (în scutece, în pantaloni).

Caz	Singular	Plural
verb	uda	udau

„La balega udă nu-i trebuie multă apă.”Mâncare și băutură Natură
„Nici ploaia îl udă, nici soarele îl arde.”Natură Noroc și soartă
„Udă întâi grădina ta, și de-ți mai rămâne apă, udă și pe a vecinului.”Muncă și lene Familie
„Pâine la foame udată e cea mai dulce bucată.”Mâncare și băutură
„Omul udat nu-i pasă de ploaie.”Natură
„Te vei uda când a ploua, te vei unge când a ninge.”Natură
„Nici ploaia nu-l udă, nici soarele nu-l arde”Noroc și soartă
„Nu știe pe unde se udă găina”Animale
„Spală-mi cojocul, dar nu mi-l uda”Prietenie și dușmănie
„Udă întâi grădina ta, și de-ți mai rămâne”
„Pâine la foame udată”Mâncare și băutură
„Nu mânca pești, până nu ți se udă curul”Mâncare și băutură
„Sus, părinte, că se udă cărțile”
„Sus, părinte, că se udă Evanghelia”
„Omul udat, nu-i pasă de ploaie”Noroc și soartă

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică