tulbura

Etimologie

Din latină *turbulare ( < turbare).

Definiții

1. (v.tranz.) a face ca un lichid să devină tulbure, să se umple de impurități.
2. (v.refl.) (despre cer) a se acoperi de nori, a se întuneca; (despre vreme) a se posomorî, a se strica.
3. (v.tranz. și refl.) a face să-și piardă sau a-și pierde limpezimea, transparența, claritatea.
4. (v.refl. tranz.) (fig.) a-și pierde sau a face să-și piardă liniștea; a (se) emoționa, a (se) îngrijora, a (se) neliniști.
5. (v.refl. tranz.) a (se) supăra foarte tare; a (se) mânia.
6. (v.refl. tranz.) a-și pierde sau a face să-și piardă judecata limpede, normală; a (se) întuneca.
7. (v.tranz.) (fig.) a incomoda, a stingheri, a deranja, a stânjeni.

Exemple

• Vinul s-a tulburat.

Declinare