← înapoi la căutare

tufă

/'tu.fə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină tufa. Confer neogreacă τύφη (túfi).

Definiții

(bot.) arbust cu ramuri dese care pornesc direct de la rădăcină; grup de flori, de lăstari sau de plante erbacee cu rădăcină comună.
(fig.) păr mult și des.
rarramură, creangă înverzită.
(reg.) bâtă, ciomag.

Exemple

O tufă de scaieți.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	tufă	tufe
genitiv-dativ	tufei	tufelor
vocativ	tufă, tufo	tufelor
articulat	tufa	tufele

Sinonime: 1: (bot.) (reg.) târșar, (Bucov., Maram. și Transilv.) corci, 2: claie

Proverbe & zicători

„Tufă în cap, tufă în minte, tufă în pungă.”Înțelepciune și prostie Bani și avere
„Se dă după tufă.”Minciună și înșelăciune
„Braniște nu se face dintr-o tufă”Muncă și lene
„Foc peste foc, și la mijloc tufa”Natură
„Cu gogoși de tufă nu se negrește sprâncene”Femeie și bărbat
„A fi lemn de tufă”Natură
„Fie tufa cât de mică, își are și ea umbra ei”Natură
„Dă-te cu tufa, că ies bani”Bani și avere
„Tufa în cap, tufa în pungă”Bani și avere
„Tută-n cap, tufă-n mână, tută-n pungă”Bani și avere
„Nădejdea pe fugă, getatea la tufă”Noroc și soartă
„Spune gogoși de tufă”Minciună și înșelăciune
„Nu te teme de toată tufa”Natură
„Vara toată tufa dă sălaș”Natură
„Se dă după tufă”Minciună și înșelăciune

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică