tină
/'ti.nə/Etimologie
Din slavă (veche) tina.
Definiții
- (reg.) noroi.
- pământ, lut.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tină | — |
| genitiv-dativ | tinei | — |
| vocativ | tină | — |
| articulat | tina | — |
Din slavă (veche) tina.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tină | — |
| genitiv-dativ | tinei | — |
| vocativ | tină | — |
| articulat | tina | — |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică