← înapoi la căutare

tătar

/tə'tar/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din turcă tatar.

Definiții

persoană care face parte din populația de bază a Republicii Tătare sau din grupurile etnice (înrudite ca limbă cu această populație) stabilite în cursul istoriei în diferite regiuni din Asia și Europa.
persoană care făcea parte din triburile de origine mongolă care în sec. XIII s-au întins din Asia până în Europa răsăriteană și centrală, constituind statul Hoardei de Aur (de unde au făcut dese incursiuni în țările vecine).

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	tătar	tătari
genitiv-dativ	tătarului	tătarilor
vocativ	tătarule	tătarilor
articulat	tătarul	tătarii

tătar

/tə'tar/

adjectiv?

Definiții

care aparține tătarilor, privitor la tătari; tătăresc.

Proverbe & zicători

„Lumea moare de Tătari, Stanca bea cu lăutari.”Moarte Mâncare și băutură
„Țara piere de Tătari”Natură
„Țara piere (mare) de Tătari”Natură
„Cinci Tătari de Crimeea ajung mai mult”Înțelepciune și prostie
„Lumea moare de Tătari”Moarte
„Doar nu vin Tătarii”Noroc și soartă
„Parcă îl alungă Tătarii (din urmă)”Noroc și soartă
„Parcă e în țara lui Han Tatar”Noroc și soartă
„E mai rău ca pe vremea lui Han Tatar”Timp Noroc și soartă
„De pe vremea lui Han Tatar”Timp
„O iarnă de-a lui Han-Tatar”Timp Natură
„A fi Tătar”Înțelepciune și prostie
„A fi Han Tătar”Înțelepciune și prostie
„Du-te în Han Tatar!”Vorbă și tăcere
„A fi ale Tătarilor”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică