tăcut
/təˈkut/Etimologie
Din verbul a tăcea.
Definiții
- care tace, care nu vorbește; (p.ext.) care nu face zgomot; calm, liniștit.
- puțin comunicativ, taciturn; (p.ext.) discret, rezervat, timid.
tăcut
/təˈkut/Etimologie
Din tăcea.
Definiții
- forma de participiu trecut pentru tăcea.
Proverbe & zicători
- „A înghițit gălușca și a tăcut chitic.”Vorbă și tăcere — despre imputări justificate și acceptate
- „Ferește-te de câine mut, așișderea... de om tăcut.”AnimaleVorbă și tăcere
- „Ferește-te de câine mut și de om tăcut.”AnimaleVorbă și tăcere
- „Niciodată nu te vei căi că ai tăcut.”Vorbă și tăcereÎnțelepciune și prostie
- „Ferește-te de câine mut și de om tăcut”AnimaleVorbă și tăcere
- „Și puterea limbută la bărbat tăcut, ca toaca la biserică”Vorbă și tăcereFemeie și bărbat
- „Cel tăcut și smerit, ca apa cea lină, ce îndată te”Vorbă și tăcere
- „Cel de tot tăcut”Vorbă și tăcere
- „Mai bine să-ți pară rău că ai tăcut decât”Vorbă și tăcere
- „Niciodată nu te vei căi că ai tăcut”Vorbă și tăcere
- „A tăcut cucul, a trecut vara”TimpNatură
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică