← tăcut (toate sensurile)

Definiția cuvântului „tăcut”

tăcut — verb

  1. (v.intranz.) a nu vorbi nimic, a se abține să vorbească.
  2. (v.intranz.) (fig.) (despre elementele naturii și despre lucruri personificate) a sta în nemișcare, a nu se face auzit.
  3. (v.intranz.) a înceta să vorbească, să plângă, a se întrerupe din vorbă; a amuți.
  4. (v.intranz.) a nu răspunde, a nu riposta.
  5. (v.intranz.) a tăinui, a ascunde; a fi discret.
  6. (v.intranz.) a nu-și exprima fățiș părerea.
  7. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru tăcea.

tăcut — adjectiv

  1. care tace, care nu vorbește; (p.ext.) care nu face zgomot; calm, liniștit.
  2. puțin comunicativ, taciturn; (p.ext.) discret, rezervat, timid.

tăcut — verb

  1. forma de participiu trecut pentru tăcea.