sărăci

/sə.rə'ʧi/

verb?

Etimologie

Din sărac.

(v.intranz. și tranz.) a ajunge sau a face pe cineva să ajungă sărac, a-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă avutul.
(v.tranz. și intranz.) a face sau a deveni neroditor.
(v.tranz.) a lua (cuiva) ceva, a lipsi (pe cineva) de un bun material.
(v.intranz. și tranz.) a (se) împuțina.
(v.tranz.) (reg.) a compătimi.

Caz	Singular	Plural
verb	sărăcea	sărăceau

/sə'rak/

substantiv?gen masculin

„Vinul face pe săraci bogați, pe ciungi cu mâini, pe ologi cu picioare și pe orbi cu ochi.”Mâncare și băutură
„Blestemul de la săraci nu cade pe copaci.”Bani și avere Natură
„Cel ce dă de milă nu sărăcește”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„Cel ce urechile și astupă, ca pe săraci să”Vorbă și tăcere
„Fericiți cei săraci cu duhul, că acelora”Noroc și soartă
„Unde privilegiile stăpânesc, acolo mai mulți săraci”Bani și avere
„Dumnezeu e tată de săraci, și nu-i fecior”Noroc și soartă Familie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică