surd

/surd/

adjectiv?

Etimologie

Din latină surdus.

(adesea substantivat) care nu aude (bine), lipsit (total sau parțial) de auz.
(fig.) care nu vrea să audă, să înțeleagă; neînduplecat, nesimțitor, fără suflet.
(fon.; despre consoane; și substantivat, f.) care se emite fără participarea coardelor vocale.
(despre sunete, zgomote; adesea adverbial) cu intensitate atenuată, lipsit de rezonanță; slab, înăbușit, înfundat, confuz.
(fig.) (despre sentimente, conflicte etc.) mocnit, ascuns, tăinuit.
(fig.) (despre senzații, dureri etc.) înăbușit; nedefinit, vag.

„A pleca câine surd la vânătoare.”Animale Muncă și lene — Nepregătit pentru o acțiune
„Bărbatul surd nu prea bine, muierea mută cu mult, mult mai bine.”Femeie și bărbat Familie
„Cel mai mare surd sau orb este acela care nu voiește să audă sau să vadă.”Înțelepciune și prostie
„Câine surd dus la vânat”Animale
„Bărbatul surd nu prea bea, muierea mută cu mult”Femeie și bărbat
„Când muierea e mută, și bărbatul e surd, e viața”Femeie și bărbat Familie
„Râde ca mirele cel surd”Vorbă și tăcere
„Vai de cel ce strigă la urechea celui surd”Vorbă și tăcere
„După ce că e surd, nici n-aude”Vorbă și tăcere
„Parcă este surd și mut”Vorbă și tăcere
„Umblă ca câinele surd la vânat.”Animale
„Să te sperii de agerul ce e ca capul surd”Înțelepciune și prostie
„Vai de cel ce strigă la urechea celui surd!”Vorbă și tăcere
„A trimis câine surd la vânat”Animale
„Taci ca porcul surd.”Animale Vorbă și tăcere

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică