← înapoi la căutare

supărare

/su.pə'ra.re/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din a supăra.

Definiții

faptul de a (se) supăra.
neplăcere, necaz, suferință; nevoie, neajuns, lipsă.
greutate, povară, piedică.
(pop.) pagubă, stricăciune, deranj.
întristare, amărăciune, tristețe.
furie, iritare, mânie.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	supărare	supărări
genitiv-dativ	supărării	supărărilor
vocativ	supărare	supărărilor
articulat	supărarea	supărările

Proverbe & zicători

„Și măgarul supărare nu puțină are, când poartă asu”Animale
„Musca, și dacă nu mușcă tare, tot îți aduce supărare”Animale
„Fă împrumutări și te așteaptă la supărări”Bani și avere
„Tocmala n-are supărare”Bani și avere
„Supărarea aduce boli rele, ce Dumnezeu”Sănătate și boală
„Nici un om fără supărări”
„Când altul ne înșală, supărarea cea mai mare a noastră”Minciună și înșelăciune
„Greșeala de o clipă e, adesea, supărare”Înțelepciune și prostie Timp

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică