suman

/su'man/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din bulgară сукману (sukmanŭ).

haină țărănească lungă (până la genunchi), făcută din pănură, dimie, postav gros etc. (bogat ornamentată cu găitane); țundră, zeghe, dulamă.
țesătură groasă de lână lucrată în casă, din care se fac sumane; pănură, aba, dimie.

„Cămașa e mai aproape ca sumanul.”Familie
„Sumanul alb se poate înnegri, iar cel negru nu se poate albi.”Înțelepciune și prostie Minciună și înșelăciune
„Nu după suman trebuie judecat omul.”Înțelepciune și prostie
„Cămașa e mai aproape ca sumanul”Vorbă și tăcere
„Sumanul alb se poate înnegri”Înțelepciune și prostie
„Nu după suman trebuie judecat omul”Înțelepciune și prostie
„Da anul nu cuprinde sumanul”Timp
„Să-ți tai poalele sumanului și să fugi”Bani și avere
„Întoarce sumanul din cotro suflă vântul”Înțelepciune și prostie
„Reu te folosești cu sumanul altuia”Prietenie și dușmănie
„Vașcohan, cu suman”Vorbă și tăcere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică