suflet

/ˈsu.flet/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din latină *suflitus (< suflare).

totalitatea proceselor afective, intelectuale și voliționale ale omului; psihic.
trăsătură de caracter (bună sau rea); (p.ext.) caracter.
persoană considerată din punct de vedere al trăsăturilor de caracter.
omenie, bunătate, milă.
curaj, temeritate, îndrăzneală.
factor, element esențial al unui lucru, al unei acțiuni etc.
(în filozofia idealistă și în concepția religioasă) substanță spirituală care dă omului viață și care este socotită de origine divină și cu esență veșnică.
viață.
inimă.
persoană, ins, om; (p.gener.) orice ființă.
locuitor.
(pop.) suflare, suflu, respirație.

„A-și delecta sufletul.”Dragoste și iubire
„Are suflet de câine.”Animale
„Mâncarea și băutura țin trupul și sufletul la un loc.”Mâncare și băutură Sănătate și boală
„Ochii sunt oglinda sufletului.”Înțelepciune și prostie
„Mila de la copil de suflet ca umbra de mărăcine.”Familie
„După față și sufletul.”Înțelepciune și prostie
„Sufletul când pătimește, tot trupul se topește.”Sănătate și boală
„La unul fără suflet, trebuie unul fără de lege.”Înțelepciune și prostie
„Are nouă suflete, ca pisica.”Animale
„Trupul sluga sufletului.”Sănătate și boală
„Țiganul, după ce și-a dat căciula pe apă, a zis: să fie de sufletul tatii.”Familie Moarte
„Numai dracul e sărac, că n-are suflet.”Bani și avere Moarte
„Unui om fără de lege îi trebuie unul fără suflet.”Înțelepciune și prostie
„A-și încărca sufletul cu păcatele altuia.”Înțelepciune și prostie
„Omul fără omenie e ca și trupul fără suflet.”Înțelepciune și prostie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică