stinge

Etimologie

Din latină stinguere.

Definiții

1. (v.tranz.) a face să nu mai ardă, a opri din ardere focul sau obiectele care ard.
2. (v.refl.) (despre foc sau obiecte care ard) a înceta de a arde; a se distruge, a se trece, a se consuma prin ardere.
3. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) potoli; a (se) liniști, a (se) astâmpăra.
4. (v.refl.) (fig.) a slăbi, a deveni lipsit de puteri, a se slei, a se topi.
5. (v.refl.) (fig.) (fam.) a sărăci cu totul, a se ruina.
6. (v.tranz. și refl.) a face să nu mai lumineze, să nu mai radieze etc. sau a înceta să lumineze, să radieze.
7. (v.refl.) (despre aștri; adesea fig.) a-și pierde lumina și strălucirea, a se întuneca; (rar; despre culori) a deveni palid, șters.
8. (v.tranz.) (fig.) a întuneca ochii, vederea; a orbi.
9. (v.refl.) a se voala, a nu se mai vedea (bine, clar).
10. (v.refl. tranz.) a slăbi în intensitate; a se auzi sau a face să se audă tot mai puțin sau deloc.
11. (v.refl.) a înceta din viață; a muri.
12. (v.tranz.) a omorî, a ucide.
13. (v.refl.) a dispărea fără a lăsa urmași.
14. (v.refl.) (fig.) a dispărea fără urmă; a pieri.
15. (v.tranz.) a șterge de pe fața pământului; a distruge, a nimici.
16. (v.tranz.) a pune capăt unei obligații, unei acțiuni penale, unui împrumut, unui privilegiu.
17. (v.tranz.) a turna apă (sau alt lichid) peste anumite preparate culinare încinse (lăsând în continuare preparatul la foc).
18. (v.tranz.) (chim.) a amesteca două substanțe al căror contact produce o efervescență, cu dezvoltare de căldură, care încetează când soluția devine saturată.
19. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru stinge.
20. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru stinge.

Declinare