← înapoi la căutare

stejar

/steˈʒar/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Origine incertă. Poate din limba dacică *sthagara sau un cuvânt balcanic.

Definiții

(bot.) (Quercus) arbore cu tulpina înaltă și groasă, cu scoarța adânc brăzdată, cu coroana larg ramificată, cu frunze neregulat crestate, cu fructul ghindă și cu lemn foarte dur și rezistent, întrebuințat în industrie și la construcții.
(p.ext.) lemnul acestui arbore.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	stejar	stejari
genitiv-dativ	stejarului	stejarilor
vocativ	stejarule	stejarilor
articulat	stejarul	stejarii

Sinonime: (bot.) (reg.) ghindar

Proverbe & zicători

„Din stejar, stejar răsare.”Natură Familie
„Și cel mai tare stejar la topor se pleacă.”Natură Înțelepciune și prostie
„Au tăbărât ca furnicele la stejar.”Animale Natură
„Din stejar, stejar răsare”Familie Natură
„Stejarul bun și trammic dă trainică mlădiță”Familie Natură
„Dese lovituri de baltag răstoarnă stejarii uriași”Muncă și lene Natură
„Și cel mai tare stejar la topor se pleacă”Natură Moarte
„Și stejarul e mare, dar ghindă pentru porci ne dă”Natură Animale
„Au tăbărât ca furnicile la stejar”Animale Natură
„Se va aduna funia la stejar”Noroc și soartă
„Când e vreme rea să nu te adăpostești sub stejari înalți”Natură
„Vijelia culcă și trestia și stejarul”Natură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică