substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din italiană stato < latină status (cu unele sensuri după franceză état).
Definiții
- teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație; țară.
- (la pl., în evul mediu). denumire a organelor reprezentative din anumite țări.
- listă, tabel.
- faptul de a sta.
- ședere, rămânere, zăbovire.
- înălțime a corpului omenesc, statură; (p.ext.) înfățișare.
- trup, corp omenesc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | stat | state |
| genitiv-dativ | statului | statelor |
| vocativ | statule | statelor |
| articulat | statul | statele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru sta.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină stare.
Definiții
- (v.intranz.) (despre oameni și animale) a se opri din mers, a rămâne pe loc; a se întrerupe dintr-o acțiune, dintr-o mișcare, dintr-o activitate etc.; (despre aparate, mecanisme, dispozitive) a se opri din funcționare, a nu mai merge; (p.ext.) a se defecta.
- (v.intranz.) (la imperativ, având și valoare de interj.) oprește! așteaptă!
- (v.intranz.) (despre ploaie, vânt) a conteni, a înceta, a se opri.
- (v.intranz.) a rămâne nemișcat într-un loc, a nu pleca, a nu se îndepărta de undeva; (despre vehicule) a staționa.
- (v.intranz.) a rămâne într-un serviciu, într-o slujbă, într-o ocupație.
- (v.intranz.) a rămâne, a petrece un timp undeva sau cu cineva; a poposi; a întârzia, a zăbovi.
- (v.intranz.) a se afla, a se găsi, a fi într-un anumit loc.
- (v.intranz.) a trăi, a viețui; a locui.
- (v.intranz.) (pop.) a fi, a exista, a se afla.
- (v.intranz.) (înv.) a avea loc, a se petrece.
- (v.intranz.) a continua să fie; a dăinui, a se menține.
- (v.intranz.) a avea o anumită poziție sau atitudine, a se ține, a se așeza sau a fi așezat într-un anumit fel.
- (v.intranz.) (fig.) (înv.) a se ține tare pe poziție, a nu da înapoi.
- (v.intranz.) a se îndeletnici, a se ocupa cu...; a lucra la...; a avea grijă de...
- (v.intranz.) a fi fixat, prins în ceva sau de ceva, a atârna de ceva.
- (v.intranz.) (fig.) a consta.
- (v.intranz.) (înv.) a fi format din...
- (v.intranz.) a se limita, a se reduce la...
- (v.intranz.) a pluti la suprafața unui lichid.
- (v.intranz.) (despre situații, treburi etc.) a fi într-un anumit fel, a se prezenta, a merge (bine sau rău), a se desfășura.
- (v.intranz.) (în locuțiuni verbale sau în legătură cu alt verb, dă acestora un aspect de durată)
- (v.intranz.) (urmat de o propoziție secundară construită cu conjunctivul) a fi pe punctul de a..., a fi gata să...
- rarforma de persoana a III-a singular la imperfect pentru sta.
Exemple
- Stau și-mi aduc aminte
- Stă să înceapă ploaia.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | stătea | stăteau |
Sinonime: stătea, (rar) stetea
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- formă alternativă pentru stat.