verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Probabil latină *expendiolare.
Definiții
- (v.tranz.) a omorî, a executa pe cineva (în urma unei condamnări) prin strangulare, cu ajutorul spânzurătorii.
- (v.refl.) a se sinucide, strangulându-se cu ștreangul.
- (v.tranz.) a agăța un obiect de unul dintre capete, lăsând restul să atârne liber în jos.
- (v.refl.) a se agăța, a se prinde (și a se ține strâns) de cineva sau de ceva; a se atârna.
- (v.intranz.) a atârna, a cădea liber în jos (fiind prins sau agățat de ceva în partea superioară).
- (v.tranz.) (fig.) (fam.) a cheltui o sumă de bani (fără rost, pe lucruri care nu sunt strict necesare).
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru spânzura.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | spânzura | spânzurau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din verbul a spânzura.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | spânzurat | spânzurate |
| genitiv-dativ | spânzuratului | spânzuratelor |
| vocativ | spânzuratule | spânzuratelor |
| articulat | spânzuratul | spânzuratele |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din verbul a spânzura.
Definiții
- (adesea substantivat) care a fost omorât sau s-a sinucis prin spânzurare.
- (fam.; substantivat) epitet dat unui copil sau unui tânăr care se ține de pozne, de nebunii; ștrengar, neastâmpărat.
- agățat, atârnat, suspendat.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru spânzura.