← înapoi la căutare

sfântă

/'sfɨn.tə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din sfânt.

Definiții

(bis.) persoană recunoscută ca un exemplu desăvârșit al vieții creștine și consacrată ca atare, după moarte, de către biserică.
(fig.) femeie care duce o viață curată și cucernică.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	sfântă	sfinte
genitiv-dativ	sfintei	sfintelor
vocativ	sfânto	sfintelor
articulat	sfânta	sfintele

Sinonime: 1: (pop.) sântă

sfântă

/'sfɨn.tə/

adjectiv?

Etimologie

Din sfânt.

Definiții

forma de feminin singular pentru sfânt.

Proverbe & zicători

„A se face sfântă ca o cheie de biserică.”Minciună și înșelăciune
„Dacă trece Sfânta Maria, c... a-ți pălăria”
„A fi din cei cu oase sfinte”Moarte
„Dâmne Sfinte Pantelim6ne !”
„A se face sfântă ca o cheie de biserică”Minciună și înșelăciune
„Nici cu dracul, nici cu Sfânta”Înțelepciune și prostie
„Ți-e dracu, ți-e Sfânta”Înțelepciune și prostie
„Scriptura și Sfânta Lege”Înțelepciune și prostie
„Nu te atinge de cele sfinte”Înțelepciune și prostie Vorbă și tăcere
„Pe lucruri sfinte nu pune mâna”Înțelepciune și prostie Vorbă și tăcere
„Sfinte Gheorghe, scumpe dai plăcintele!”Mâncare și băutură
„Parcă-i Sfânta Vineri”
„Trece Sfânta Maria, trece vara la Români.”Timp
„S-au adunat ca pentru Sfânta Maria.”Familie
„Casa e sfântă”Familie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică