sfoară

/ˈsfo̯a.rə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Probabil din neogreacă σφωρα (sfóra).

fir lung obținut din împletirea sau răsucirea mai multor fibre textile (de in, cânepă, bumbac etc.) și folosit în special la legat.
fâșie fibroasă și flexibilă extrasă din anumite plante, cu care se poate lega un obiect.
măsură oficială folosită altădată pentru suprafețele de teren (a cărei valoare a variat după epoci).
bucată (mică) de teren agricol, de pământ de cultură.
figură de gimnastică executată șezând, cu picioarele întinse orizontal, unul înainte și altul înapoi.

/'ʃfo̯a.rə/

substantiv?

Confer sfoară.

„A fi tras pe sfoară.”Minciună și înșelăciune — a fi păcălit
„A trage sforile.”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere — a unelti
„Piatra după sfoară s-o așezi la zid, iar nu sfoara după piatră, că te înșeli îndată.”Înțelepciune și prostie
„Doi inși pe o sfoară anevoie pot juca.”Prietenie și dușmănie
„Sfoara întreită mai multă vreme ține.”Timp Muncă și lene
„Mai strânge sfoara la gura sacului.”Bani și avere
„Piatra după sfoară s-o așezi la zid, iar nu sfoara”Muncă și lene
„Cu sfoară, sacul nu se umple”
„Doi inși pe o sfoară anevoie pot juca”
„A învârti sforile”
„A-l juca pe sfoară”
„Sfoara întreită mai multă vreme ține”Muncă și lene Timp
„Sfoară”

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică