senin
/se'nin/Definiții
- seninătate, limpezime, claritate (a cerului).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | senin | senine |
| genitiv-dativ | seninului | seninelor |
| vocativ | seninule | seninelor |
| articulat | seninul | seninele |
senin
/se'nin/Etimologie
Din latină serenus.
Definiții
- (despre cer) fără nori, limpede, clar; liniștit.
- luminos.
- (fig.) (despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) care exprimă liniște, mulțumire sufletească; netulburat, luminos, liniștit, fericit.
Proverbe & zicători
- „A pica din senin.”Natură — Pe neașteptate, surprinzător
- „Norocu-i și după cum și-l face omul. (Dar pe unii îi pocnește din senin);”Noroc și soartăMuncă și lene — adică nu ar fi totdeauna întâmplător
- „După nor vine și senin.”NaturăNoroc și soartă
- „Nici de nor de vară să te întristezi, nici de senin de vară să te înveselești.”NaturăÎnțelepciune și prostie
- „După ploaie, așteaptă senin.”NaturăNoroc și soartă
- „După vreme rea și senin.”TimpNatură
- „A face tun pe senin.”Natură
- „După nor vine și senin”NaturăNoroc și soartă
- „După ploaie, așteaptă senin”NaturăNoroc și soartă
- „După senin vifor vine”Natură
- „Din chiar senin”Natură
- „Când senin, când plouă”Natură
- „După vreme rea și senin”Timp
- „Așa sunt fetele, când senin când ploaie”Femeie și bărbat
- „Nădejdea Domnului este ca seninul cerului”Noroc și soartă
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică