seca
/seˈka/Etimologie
Din latină siccare.
Definiții
- (v.tranz. și intranz.) a face să dispară sau a dispărea apa dintr-un râu, dintr-un lac etc.; a (se) usca.
- (v.intranz.) (despre lichide) a se pierde, a dispărea.
- (v.tranz.) (fig.) a stoarce, a slei, a istovi puterea, vlaga cuiva.
- (v.intranz.) (despre plante, semințe) a-și pierde seva, germenele de viață; a se veșteji.
- (pop.; despre corpul omului, despre membre, ochi) a se atrofia, a paraliza.
- (v.tranz.) (fig.) a pricinui cuiva o emoție puternică, o durere; a chinui.
- (înv.) a ucide.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru seca.
Exemple
- Izvoarele au secat.
- Seceta a secat balta.
- A seca vistieria.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | seca | secau |
Sinonime: 1: (pop.) se stârpi, (prin vestul Munt.) sicni, 2: (rar) (se) slei, (pop.) (se) usca, 3: asana, goli, secătui, (astăzi rar) slei, 1: extenua