scurtă

/ˈskur.tə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din adjectivul scurt.

haină groasă, de obicei vătuită sau îmblănită, lungă până deasupra genunchilor.
(pop.) inflamație a ganglionilor limfatici de la subsuori sau de la stinghii; udmă.

Sinonime: 2: adenită

/'skur.te/

substantiv?gen feminin

Din scurt.

„Minciuna are picioare scurte.”Minciună și înșelăciune
„Minciuna are picioare scurte, dar te prinde repede.”Minciună și înșelăciune Timp — despre risc și tentație în caz de minciună
„Plete lungi și minte scurtă, judecata mai măruntă.”Femeie și bărbat Înțelepciune și prostie
„Poale lungi și minte scurtă. Geaba le scurtară-n poale că nu au mintea mai lungă.”Femeie și bărbat Înțelepciune și prostie — Păstorel Teodoreanu
„Unde e vorba multă, acolo treaba e scurtă.”Vorbă și tăcere Muncă și lene
„Calea bătută este cea mai scurtă.”Înțelepciune și prostie
„A i se scurta potecile.”Timp Moarte
„Păr lung și minte scurtă.”Femeie și bărbat Înțelepciune și prostie
„Pletele lungi și minte scurtă.”Femeie și bărbat Înțelepciune și prostie
„Poale lungi și minte scurtă.”Femeie și bărbat Înțelepciune și prostie
„A scurtă de-o palmă pre cineva.”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere
„Calea bătută este totdeauna cea mai scurtă.”Înțelepciune și prostie
„Calea bună e cea mai scurtă.”Înțelepciune și prostie
„Unde e înțelepciune scurtă, e și nebunie multă.”Înțelepciune și prostie
„Dragostea scurtă e cu suspin lung.”Dragoste și iubire

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică