scurt

Etimologie

Probabil din latină *excurtus (= curtus) sau din scurta (derivat regresiv).

Definiții

1. (despre obiecte) de lungime redusă.
2. (despre distanțe, drumuri) care se parcurge în puțin timp (având o lungime redusă).
3. (substantivat, f. pl.) unde scurte.
4. (despre opere literare sau științifice) de proporții reduse.
5. (despre vorbire) concis, fără multe cuvinte.
6. (fig.) mărginit, redus.
7. (despre părți ale corpului) de lungime mică; (despre ființe) mic de statură, scund.
8. (despre lucruri) care are o înălțime mică.
9. (despre vreme sau despre alte noțiuni temporale) care durează puțin, care trece sau se termină repede.

Exemple

• Un text scurt.
• Creion scurt.
• Vara noaptea-i scurtă.

Sinonime: 1: mic, redus, restrâns, 2: puțin, 5: concis, 7: mic, scund, 9: mic

Antonime: lung, vast

Definiții

1. brusc, repede.
2. fără multă vorbă; fără a admite replică, energic.
3. (de) la distanță mică; p. ext. strâns.

Exemple

• Se oprește scurt.
• Scurt se întoarce spre el și...
• I-a poruncit scurt.
• A lega scurt.
• Apucă iapa scurt de căpăstru.

Sinonime: 1: brusc, deodată, fulgerător, instantaneu, odată, repede, subit, (pop.) numai, (reg.) târla-mârla, 3: strâns

Etimologie

Din latină excurtare.

Definiții

1. (v.tranz.) a micșora lungimea sau înălțimea unui obiect, a reduce din lungime sau din înălțime, a face mai scurt.
2. (v.tranz.) (înv.) a omorî, a executa (prin tăierea capului).
3. (v.tranz.) a alege și a parcurge distanța cea mai scurtă între două puncte; a evita ocolurile, a merge direct.
4. (v.tranz. și refl.) a face să dureze (sau să pară că durează) ori a dura mai puțin.
5. (v.intranz. și tranz.) a vorbi concis.
6. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru scurta.

Declinare