scobi

/skoˈbi/

verb?

Etimologie

Din scoabă.

(v.tranz. și intranz.) a face o gaură, o adâncitură în ceva (tăind, desprinzând, scoțând materialul din interior cu o unealtă); a găuri, a săpa; a scormoni, a scociorî.
(v.tranz. și intranz.) (spec.) a grava, a cizela.
(v.tranz. și intranz.) (spec.) a ciopli, a sculpta.
(v.refl.) (fig.) (fam.) a se căuta, a se scotoci în buzunare, în portofel etc.
(v.tranz. și refl.) a (-și) vârî degetele în nas, între dinți etc. pentru a (se) curăța.
forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru scobi.

Caz	Singular	Plural
verb	scobea	scobeau

„Măgura cea gurguiată, n-o doboară vânt vreodată; dar șoarecii o scobesc pe dedesubt, și o găuresc.”Natură Animale
„N-are după ce bea apă și el se scobește în măsele.”Bani și avere
„Cine se scoală de dimineață se scobește în măsele, cine târziu se scarpină în cap.”Muncă și lene Timp
„A se scobi în dinți de un lucru”Vorbă și tăcere
„Cât te-ai scobi în măsea”Timp
„A fi scobit în măsele”Bani și avere
„A da cuiva palme scobite”Vorbă și tăcere
„N-are după ce bea apă și el se scobește în măsele”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„Cine se scâlâie de dimineață se scobește”Muncă și lene
„N-are după ce bea apă, și else scobește”Bani și avere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică