← înapoi la căutare

răsări

/rə.sə'ri/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină *resalire.

Definiții

  1. (v.intranz.) (despre aștri; la pers. 3) a apărea pe cer, a se ivi la orizont.
  2. (despre plante; la pers. 3; adesea fig.) a încolți, a ieși din pământ.
  3. (fig.) (rar, despre oameni) a lua ființă, a se naște.
  4. a se ivi (din depărtare), a apărea (pe neașteptate).
  5. a ieși în evidență, a se ridica deasupra celor dimprejur.
  6. (despre copii) a crește.
  7. (reg.; despre aluat) a dospi.
  8. (înv.) a se ridica, a sări brusc (în picioare); a tresări.
  9. (fig.) a interveni brusc într-o discuție.

Exemple

  • A răsărit luna.
  • Răsar orașe noi.
  • A răsări ca din pământ.

Declinare

CazSingularPlural
verbrăsărearăsăreau

Sinonime: 1: apărea, se arăta, se ivi, se ridica, 2: germina, 6: înălța

Antonime: apune, asfinți, muri, scăpăta

răsărit

/rə.səˈrit/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a răsări.

Definiții

  1. faptul de a răsări.
  2. trecere a unui astru la orizont; momentul apariției unui astru la orizont; (spec.) moment al zilei când răsare Soarele.
  3. (fig.) începutul unei ere sau al unei vieți noi.
  4. punct cardinal situat în partea orizontului de unde răsare Soarele; est.
  5. țară, ținut așezat în direcția răsăritului față de un punct de reper dat; orient; (colectiv) popoarele dintr-un astfel de ținut sau dintr-o astfel de țară.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativrăsăritrăsărituri
genitiv-dativrăsărituluirăsăriturilor
vocativrăsăritulerăsăriturilor
articulatrăsăritulrăsăriturile

răsărit

/rə.səˈrit/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a răsări.

Definiții

  1. (despre plante) care a ieșit din pământ; încolțit.
  2. (despre copii) care s-a dezvoltat mai mult; mai mare (cu puțin) decât alți copii.
  3. care depășește măsura comună, obișnuită; (fig.) mai deosebit, mai de seamă; valoros.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică