← înapoi la căutare

rugăciune

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină rogatio, rogationis.

Definiții

cerere, mulțumire sau laudă adresată de credincioși divinității; rugă.
rarrugăminte, insistență, rugă.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	rugăciune	rugăciuni
genitiv-dativ	rugăciunii	rugăciunilor
vocativ	rugăciune	rugăciunilor
articulat	rugăciunea	rugăciunile

Proverbe & zicători

„Care nu știe rugăciunea, meargă pe mare.”Înțelepciune și prostie
„Rugăciunea bețivului, postul morbosului”Mâncare și băutură
„Rugăciunea omului beat Dumnezeu nu o ascultă”Vorbă și tăcere
„Care nu știe rugăciunea merge pe mare”Noroc și soartă
„Lucrul și cu rugăciunea fac pe om bun”Muncă și lene Înțelepciune și prostie
„Rugăciunea și blândețea lungește viața”Sănătate și boală
„Rugăciunea e făcută”Natură
„Rugăciune rău făcută”Vorbă și tăcere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică