rob

Etimologie

Din slavă (veche) robŭ.

Definiții

1. (în evul mediu, în Țările Române) om aflat în dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî.
2. om care muncește din greu.
3. persoană luată în captivitate (și folosită la munci grele); captiv.
4. (pop.) deținut, întemnițat.
5. (fig.) persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva.
6. (în limbajul bisericesc) persoană credincioasă; creștin.
7. om aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire.
8. (fig.) persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație.

Declinare