rar

/rar/

adjectiv?

Etimologie

Din latină rarus.

care, într-un șir de lucruri sau de ființe de același fel, se află față de celelalte la o distanță mai mare decât cea obișnuită.
(despre un întreg) care are elementele componente mai depărtate unele de altele decât de obicei.
(adesea adverbial) care se petrece, se efectuează sau se succedă la intervale mai depărtate sau într-un timp mai lung decât cel obișnuit; care se desfășoară într-un ritm lent.
(adesea adverbial) care este puțin numeros, care se găsește numai în puține locuri sau apare la intervale mai depărtate.
neobișnuit, excepțional.
distins, ales, scump, prețios (prin faptul că nu se întâlnește prea des), superior (ca merit sau ca valoare).

„Ochii ce se văd rar sunt mai drăgălași.”Dragoste și iubire
„De frate, frate să-mi fii, dar la noi mai rar să vii.”Familie Prietenie și dușmănie
„Soră-mi ești, soră să-mi fii, iar la noi mai rar să vii.”Familie Prietenie și dușmănie
„De prieten, prieten să-mi fii, dar la noi mai rar să vii.”Prietenie și dușmănie
„Vizitele cele mai plăcute sunt cele mai rar făcute.”Prietenie și dușmănie Timp
„La vale lesne alunecă, rar în sus anevoie te urci”Timp
„Oricare rar se vede mai dulce ni se pare”Timp
„Rar să cercetezi”Înțelepciune și prostie
„Rar la om așa noroc!”Noroc și soartă
„Adevărul rar află cuartir”Vorbă și tăcere
„Ori prea rar să te împrumuți, ori niciodată, și mai ales”Bani și avere
„Rar da bine”Vorbă și tăcere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică