rămas

Etimologie

Din verbul a rămâne.

Definiții

1. faptul de a rămâne; rămânere.
2. (reg.) rămășag.
3. (înv.) moștenire.

Declinare

Etimologie

Din rămâne.

Definiții

1. forma de participiu trecut pentru rămâne.

Etimologie

Din latină remanere.

Definiții

1. (v.intranz.) (despre ființe) a sta pe loc, a nu schimba sau a nu părăsi locul sau localitatea unde se află; (despre lucruri) a fi lăsat pe loc, a nu fi dus din locul în care se găsește.
2. a se opri la cineva sau într-un loc.
3. a lăsa în urmă.
4. (urmat adesea de determinarea "în urmă") a se lăsa sau a fi întrecut de alții; (despre ceas) a marca timpul cu întârziere.
5. a muri (pe un câmp de luptă).
6. a sta mereu într-un loc; p. ext. a nu se despărți de un obiect, de o părere, de o atitudine; a sta neclintit.
7. (v.intranz.) a fi, a se găsi sau a ajunge într-un anumit loc sau într-o anumită situație; a se opri într-o anumită atitudine, a se menține sub un anumit aspect.
8. (v.intranz.) a continua să existe, a păstra aceeași stare, a dăinui, a nu se schimba.
9. a se păstra, a se menține în conștiința oamenilor prin valoarea pe care o reprezintă.
10. a supraviețui.
11. a se afla, a ajunge, a trece în posesiunea cuiva.
12. (v.intranz.) a se menține ca un rest după consumarea părții cu care forma un tot; a prisosi.
13. (v.tranz.) (reg.; în legătură cu o acțiune de întrecere, de concurență etc.) a lăsa pe cineva în urmă; a-l întrece, a-l bate, a-l învinge.
14. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru rămâne.

Exemple

• Rămâi cu noi la masă.
• Humuleștii rămân la stânga.
• A rămâne în memorie.

Declinare

Sinonime: 1: sta, 10: supraviețui