proptea

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din propteală (derivat regresiv).

lemn, stâlp, par, bară, scândură etc. cu care se sprijină un gard, un zid, un pom etc.; proptă.
(fig.) sprijin, protecție (nemeritată); (p.ext.) persoană care dă cuiva un sprijin (nemeritat).

„Gardul cu proptele nu cade în timpuri grele.”Muncă și lene Prietenie și dușmănie
„Zidul are urechi și gardul proptele.”Vorbă și tăcere Minciună și înșelăciune
„Domnul fără dreptate ca gardul fără proptea.”Înțelepciune și prostie
„Gardul fără proptele nici cum poate sta”Familie
„Un gard dă tot căzut dă o proptea numai nu să”Muncă și lene
„A avea proptele”
„Nu-l țin proptelele”
„Propteaua gardului”
„Zidul are urechi și gardul proptele”Vorbă și tăcere Minciună și înșelăciune
„Cel cu razim, ca gardul cu proptele”Prietenie și dușmănie
„Gardul cu proptele nu-l dă vântul jos”Muncă și lene Prietenie și dușmănie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică