← proptea (toate sensurile)

Definiția cuvântului „proptea”

proptea — substantiv

  1. lemn, stâlp, par, bară, scândură etc. cu care se sprijină un gard, un zid, un pom etc.; proptă.
  2. (fig.) sprijin, protecție (nemeritată); (p.ext.) persoană care dă cuiva un sprijin (nemeritat).

proptea — verb

  1. (v.tranz.) a pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea.
  2. (v.tranz. și refl.) a (se) rezema de ceva.
  3. (v.refl.) a se sprijini de ceva în vederea unui efort.