← înapoi la căutare

prieten

/priˈe.ten/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din slavă prijatelĩ, prin bulgară приятел (prijátel).

Definiții

  1. persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune.
  2. (folosit și ca termen de adresare) fiecare dintre persoanele (sau colectivitățile) legate printr-un sentiment de simpatie, stimă și atașament reciproc.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativprietenprieteni
genitiv-dativprietenuluiprietenilor
articulatprietenulprietenii

Sinonime: 1-2: amic, iubit, (pop.) fârtat, (reg.) ortac, (înv.) libovnic, prietnic, soț, asociat, părtaș, tovarăș

Antonime: dușman, adversar, inamic, potrivnic, vrăjmaș, neprieten

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică