preț

/preʦ/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din latină pretium.

sumă de bani pe care trebuie să o plătească cumpărătorul pentru achiziționarea unui produs sau pentru un serviciu.
sumă încasată dintr-o vânzare.
ceea ce se dă cuiva sau primește cineva pentru o muncă prestată, pentru un serviciu făcut; plată, răsplată.
tarif.
(fig.) valoare, importanță, însemnătate.

„Când seacă apa se cunoaște prețul fântânei.”Bani și avere Timp
„Un picior sănătos e mai de preț decât două cârje.”Sănătate și boală
„Când scade apa se cunoaște prețul fântânei”Timp Noroc și soartă
„Cinstea fetei, preț n-are”Femeie și bărbat
„Un picior sănătos e mai de preț decât două ca”Sănătate și boală
„Vecinul cel bun la cinste preț n-are, cum și cel rău cinste”Prietenie și dușmănie
„Cât de mic la preț, scump se socotește când e de prisos”Bani și avere
„Cinstea preț nici cum are, și ferice de cine o are”Înțelepciune și prostie
„Jocă prețul ziua bună.”Noroc și soartă
„Cine vrea să vândă marfa cu preț să o”
„Fetele și oalele, numai la bătrânețe le afli prețul.”Femeie și bărbat — Valoarea lucrurilor și a oamenilor se cunoaște abia cu trecerea anilor.
„Femeia și sarea nu-și arată prețul decât la nevoie.”Femeie și bărbat — Valoarea femeii se cunoaște abia în vremuri grele.

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică