potrivă

/po'tri.və/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din slavă (veche), bulgară протива (protiva).

egalitate, perfectă asemănare (cu cineva sau cu ceva); ceea ce se potrivește, seamănă perfect cu altcineva sau cu altceva.

„Capul plecat, pururea nevătămat, iar cel de potrivă, pururea culcat.”Înțelepciune și prostie Sănătate și boală
„Cine scuipă în potriva vântului își scuipă mustățile.”Natură
„Ce nu-ți este de potrivă îți va fi tot împotrivă.”Înțelepciune și prostie
„O potrivă face treaba fierului”Muncă și lene
„Nu te pișa în potriva vântului”Natură
„Cine scuipă în potriva vântului, își scuipă mustățile”Înțelepciune și prostie
„Să-ți iei nevastă de potriva ta”Femeie și bărbat Familie
„Colpo făcut, nu-i potrivă pensei”
„Când toate de o potrivă una cu alta se prețuiesc, atunci o”Înțelepciune și prostie
„Cei de o potrivă, cu cinste și dragoste între ei petrec”Prietenie și dușmănie Dragoste și iubire
„Unde cinstea lipsește cea deopotrivă, acolo din potrivă”Înțelepciune și prostie
„Când toate de o potrivă dreptate se înțelege”Înțelepciune și prostie
„Nu toți sfinții sunt de-o potrivă”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică