← înapoi la căutare

pomană

/po'ma.nə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din slavă pomĕnŭ („memorie”).

Definiții

  1. dar, danie, ofrandă făcute cuiva și servind, potrivit credinței creștine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului.
  2. (fam.) ocazie binevenită, rară, extrem de avantajoasă (sub raport material).
  3. (în ritualul creștin) praznic care se face după o înmormântare sau după un parastas și la care de obicei se dăruiesc (săracilor) diverse obiecte (ale mortului); (concr.) ceea ce se dăruiește cu acest prilej.
  4. parastas.

Exemple

  • Trăiește din pomana altora.
  • Pomană de după înmormântare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpomanăpomeni
genitiv-dativpomeniipomenilor
articulatpomanapomenile

Sinonime: 1: binefacere, milă, milostivire, (înv. și pop.) milostenie, 2: chilipir, 3: (bis.) praznic, (înv. și reg.) prinos, (reg.) comând, comândare, 4: parastas

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică