pomană
/po'ma.nə/Etimologie
Din slavă pomĕnŭ („memorie”).
Definiții
- dar, danie, ofrandă făcute cuiva și servind, potrivit credinței creștine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului.
- (fam.) ocazie binevenită, rară, extrem de avantajoasă (sub raport material).
- (în ritualul creștin) praznic care se face după o înmormântare sau după un parastas și la care de obicei se dăruiesc (săracilor) diverse obiecte (ale mortului); (concr.) ceea ce se dăruiește cu acest prilej.
- parastas.
Exemple
- Trăiește din pomana altora.
- Pomană de după înmormântare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pomană | pomeni |
| genitiv-dativ | pomenii | pomenilor |
| articulat | pomana | pomenile |
Sinonime: 1: binefacere, milă, milostivire, (înv. și pop.) milostenie, 2: chilipir, 3: (bis.) praznic, (înv. și reg.) prinos, (reg.) comând, comândare, 4: parastas