plânge

/ˈplɨn.ʤe/

verb?

Etimologie

Din latină plangere.

(v.intranz.) a vărsa lacrimi (de durere, de întristare, de emoție sau de bucurie); a lăcrima.
(v.tranz.) a boci, a jeli o persoană moartă, un lucru pierdut, o situație dureroasă, vărsând lacrimi, tânguindu-se.
a regreta o ființă sau un lucru pierdut (vărsând lacrimi).
a avea milă de cineva, a deplânge pe cineva; a compătimi.
(v.refl.) a-și arăta nemulțumirea, a se văita, a se tângui, a se lamenta, a se căina.
a face o reclamație, a înainta o plângere; a reclama.
forma de persoana a III-a singular la prezent pentru plânge.
forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru plânge.

Caz	Singular	Plural
verb	plângea	plângeau

Sinonime: 1: lăcrima, 2: (fam. și peior.) (se) bâzâi, boci, văita, 3: smiorcăi, 4: compătimi, 5: murmura, 6: reclama, 2: (rar) plângi

Antonime: râde

/plɨns/

substantiv?gen neutru

Din verbul a plânge.

Sinonime: plânset, (fam. și peior.) bâzâială, bâzâit, bâzâitură; lacrimi (pl.), plângere, plânset, plânsoare; văitat, jelire

Antonime: râs

/plɨns/

adjectiv?

Sinonime: 1: înlăcrimat, lăcrimat

/plɨns/

verb?

Din plânge.

„Râsul e frate cu plânsul.”Vorbă și tăcere Sănătate și boală Familie
„Când se vorbește de râs, nu se spune pentru plâns. Și când se spune de plâns, nu se vorbește de râs.”Vorbă și tăcere
„După râs vine plânsul.”Timp
„Nuntă fără râs și moarte fără plâns nu se poate.”Familie Moarte
„Moarte fără râs, și nuntă fără plâns nu se scapă”Moarte Familie
„Te-ai plimbat o săptămână și ai plâns o sută de ani”Timp
„Când se vorbește de râs, nu se spune pentru plâns”Vorbă și tăcere
„Râs amestecat cu plâns”Vorbă și tăcere
„După râs vine plânsul”Vorbă și tăcere Timp
„Joc fără descântec și văduvă fără plâns”Noroc și soartă
„Plânge plânsul lui Pacală”
„Râsul e frate cu plânsul”Vorbă și tăcere
„Nu-i nuntă fără plâns, nici comândare”Familie Moarte

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică